grupa

See also: grúpa and grupą

Czech

Pronunciation

• IPA^(key): [ˈɡrupa]
• Rhymes: -upa

Noun

grupa f

1. (archaic or informal) group

   Synonym: skupina

2. (group theory) group

Declension

Declension

	singular	plural
nominative	grupa	grupy
genitive	grupy	grup
dative	grupě	grupám
accusative	grupu	grupy
vocative	grupo	grupy
locative	grupě	grupách
instrumental	grupou	grupami

Further reading

• grupa in Příruční slovník jazyka českého, 1935–1957
• grupa in Slovník spisovného jazyka českého, 1960–1971, 1989
• grupa in Akademický slovník cizích slov, 1995, at prirucka.ujc.cas.cz

---

Ladin

Noun

grupa f (plural grupes)

1. group

---

Latvian

Noun

grupa f (4th declension)

1. group
2. (chemistry) group
3. (mathematics) group

Declension

Declension of grupa (4th declension)

	singular (vienskaitlis)	plural (daudzskaitlis)
nominative (nominatīvs)	grupa	grupas
accusative (akuzatīvs)	grupu	grupas
genitive (ģenitīvs)	grupas	grupu
dative (datīvs)	grupai	grupām
instrumental (instrumentālis)	grupu	grupām
locative (lokatīvs)	grupā	grupās
vocative (vokatīvs)	grupa	grupas

---

Polish

Etymology

From German Gruppe, from French groupe, from Italian gruppo, from Vulgar Latin *cruppo, from Proto-Germanic *kruppaz, from Proto-Indo-European *grewb-.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˈɡru.pa/

• Audio

  (file)

• Hyphenation: gru‧pa
• Rhymes: -upa

Noun

grupa f (diminutive grupka)

1. group (number of things or persons being in some relation to one another)
2. (chemistry) group
3. (mathematics) group

Declension

Declension of grupa

	singular	plural
nominative	grupa	grupy
genitive	grupy	grup
dative	grupie	grupom
accusative	grupę	grupy
instrumental	grupą	grupami
locative	grupie	grupach
vocative	grupo	grupy

Further reading

• grupa in Wielki słownik języka polskiego, Instytut Języka Polskiego PAN
• grupa in Polish dictionaries at PWN

---

Romanian

Etymology

From French grouper.

Verb

a grupa (third-person singular present grupează, past participle grupat) 1st conj.

1. to group

Conjugation

    conjugation of grupa (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a grupa
gerund			grupând
past participle			grupat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	grupez	grupezi	grupează	grupăm	grupați	grupează
	imperfect	grupam	grupai	grupa	grupam	grupați	grupau
	simple perfect	grupai	grupași	grupă	gruparăm	gruparăți	grupară
	pluperfect	grupasem	grupaseși	grupase	grupaserăm	grupaserăți	grupaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să grupez	să grupezi	să grupeze	să grupăm	să grupați	să grupeze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		grupează			grupați
	negative		nu grupa			nu grupați

---

Serbo-Croatian

Noun

grȕpa f (Cyrillic spelling гру̏па)

1. group

Declension

Declension of grupa

	singular	plural
nominative	grȕpa	grupe
genitive	grupe	grȗpā
dative	grupi	grupama
accusative	grupu	grupe
vocative	grupo	grupe
locative	grupi	grupama
instrumental	grupom	grupama

---

Spanish

Noun

grupa f (plural grupas)

1. haunch (of horse)