vui

Italiot Greek

Alternative forms

• (Italiot Greek) βούι

Etymology

Borrowed from Italian bue, from Latin bos.

Noun

vui n

1. (Italiot Dialect) ox

Synonyms

• βόδι n (vódi)

---

Romanian

Etymology

Onomatopoetic.

Verb

a vui (third-person singular present vuiește, past participle vuit) 4th conj.

1. to make noise, roar, boom, thunder, rumble, din
2. to swish
3. to mutter

Conjugation

    conjugation of vui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a vui
gerund			vuind
past participle			vuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	vuiesc	vuiești	vuiește	vuim	vuiți	vuiesc
	imperfect	vuiam	vuiai	vuia	vuiam	vuiați	vuiau
	simple perfect	vuii	vuiși	vui	vuirăm	vuirăți	vuiră
	pluperfect	vuisem	vuiseși	vuise	vuiserăm	vuiserăți	vuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să vuiesc	să vuiești	să vuiască	să vuim	să vuiți	să vuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		vuiește			vuiți
	negative		nu vui			nu vuiți

Derived terms

• vuiet

---

Vietnamese

Etymology

From Middle Vietnamese ꞗui, from Proto-Vietic *t-puːj (“joyful”); cognate with Muong pui, Tho [Cuối Chăm] /puːj¹/ and Chut [Rục] /təpuːj¹/. Compare also Nghệ An/Hà Tĩnh dialects bui.

Pronunciation

• (Hà Nội) IPA^(key): [vuj˧˧]
• (Huế) IPA^(key): [vuj˧˧]
• (Saigon) IPA^(key): [vuj˧˧] ~ [juj˧˧]

Adjective

vui • (盃, 𢝙, 𢠿, 𣡝, 𬐩)

1. merry; joyful; gay

   niềm vui ― joy

Derived terms

Derived terms

• đông vui
• ham vui
• vui chơi
• vui lòng
• vui mừng
• vui sướng
• vui vầy
• vui vẻ

 

---

Wakhi

Etymology

Compare Tajik бӯй (büy).

Noun

vui

1. smell