îndura

See also: indura

Romanian

Alternative forms

• ындура (îndura) — post-1930s Cyrillic spelling

Etymology

Etymology tree

Proto-Indo-European *h₁én

Proto-Italic *en

Old Latin en

Latin in

Latin in-

Proto-Italic *dūros

Latin dūrūs

Proto-Indo-European *-éh₂

Proto-Indo-European *-yéti

Proto-Indo-European *-eh₂yéti

Proto-Italic *-āō

Latin -ō

Latin dūrō

Latin indūrō

Romanian îndura

Inherited from Latin indūrāre. The original, now obsolete meaning of “be hardhearted”, a continuation of the Latin, was a negative polarity item whose sense reversed after simplification of its negative construction. This semantic reversal had already occurred by the earliest attestations of the word, and the opposing usages can even be found in the same work. The reflex of the Latin meaning, however, is not extinct, as it survived with a different nuance.

Doublet of indura.

Pronunciation

• IPA^(key): /ɨn.duˈra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: în‧du‧ra

Verb

a îndura (third-person singular present îndură, past participle îndurat) 1st conj.

1. (reflexive) to have mercy, take pity [with de ‘on’]

   Synonyms: se milostivi, se milui

2. (reflexive, catenative, figurative, informal) to deign

   Synonyms: binevoi, catadicsi, se învrednici, (rare, obsolete) cabulipsi

   Profesorul s-a îndurat să îl treacă abia a treia oară când a dat examenul.

   Only on the third time he took the exam did the teacher deign to pass him.

   • 2016 July 6, Andreea Udrea, Evenimentul Zilei‎^[1], number 7764, →ISSN, page 6:

     Aflați în vacanță, puțini parlamentari s-au îndurat să vină la dezbatere.

     Being on holiday, few members of parliament deigned to come to the debate.

3. (reflexive, obsolete, chiefly in the negative) to be cruel, be indifferent to someone’s suffering [with de ‘someone’]
   • 1800–1830, Costache Conachi, “Аmорі̆ᲈл dіn прі̆еtешᲈгᲈ̆ [Amoriul din prieteșug, Love from friendship]”, in Алкъtᲈірі̆ ші tълmъчірі [Alcătuiri și tălmăciri, Compositions and translations]‎^[2], Iași, published 1856, page 9:

     „Nᲈ tе ꙟndᲈра dе mіnе, nᲈ mъ лъса ла пі̆ерzаре,
     „Фіі̆ ла dᲈрері̆ mілосtівъ, къ tᲈ ешtі̆ а mеа скъпаре!

     Nu te îndura de mine, nu mă lăsa la pierzare,
     Fii la dureri milostivă, că tu ești a mea scăpare!

     Have mercy on me, don’t give me up,
     Be merciful to the pain, as you are my only salvation!

     (literally, “Do not be cruel to me”)

4. (reflexive, chiefly in the negative, catenative) to have the heart (bring oneself to do something that harms one’s sensibilities)

   Dacă pisica îmi doarme în poală, nu mă îndur să mă ridic.

   If the cat is sleeping in my lap, I don’t have the heart to get up.

5. (reflexive, chiefly in the negative, obsolete) to have the heart to leave [with de ‘person, place’]
   • 1895 February, folk belief recorded by I. N. Constantinescu in Ciulnița, Ialomița, Superstițiĭ [Superstitions], in Șezătoarea‎^[3], year 3, numbers 5, 6, Fălticeni, page 123:

     Mortul care va ține un ochiŭ maĭ deschis, nu se îndură de lumea asta.

     The dead man who keeps an eye slightly open does not have the heart to leave this world.

6. (transitive) to endure, bear, suffer, withstand

   Synonyms: duce, înghiți, pătimi, răbda, suferi, suporta, tolera

   Poporul român a îndurat dictatura comunistă timp de patruzeci de ani.

   The Romanian people endured the Communist dictatorship for forty years.

   Plantele acestea nu îndură clima de aici.

   These plants can’t withstand the local climate.

7. (transitive, regional, rare) to allow

Conjugation

    conjugation of îndura (first conjugation, no infix)

infinitive			a îndura
gerund			îndurând
past participle			îndurat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	îndur	înduri	îndură	îndurăm	îndurați	îndură
	imperfect	înduram	îndurai	îndura	înduram	îndurați	îndurau
	simple perfect	îndurai	îndurași	îndură	îndurarăm	îndurarăți	îndurară
	pluperfect	îndurasem	înduraseși	îndurase	înduraserăm	înduraserăți	înduraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să îndur	să înduri	să îndure	să îndurăm	să îndurați	să îndure
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		îndură			îndurați
	negative		nu îndura			nu îndurați

Derived terms

• îndurare
• îndurat
• îndurător
• îndurăminte
• îndurătate
• îndurătură
• neîndurat
• neîndurător

Related terms

• dura

References

• Sextil Pușcariu, editor (1934), Dicționarul Limbii Române‎^[4], volume 2, part 1, Bucharest: National Printing Office, pages 647–649

Further reading

• îndura in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)